Parfum de femeie

Nu suportam batranii

Liliana Nenciu — Mon, 28 Nov 2011 14:51:26 +0000

Aud din ce in ce mai des persoane tinere care spun ca nu suporta batranii. Am inteles ca ii inghesuie in autobuze, ca fac mereu coada la medicul de familie, dar cand nu exista o situatie ca cea enuntata mai sus, chiar nu-i itneleg. Voi cand considerati ca o peroana este batrana? Oare trebuie sa treaca de o anumita varsta? Culmea este ca cei pe care i-am auzit in ultima vrem spunanad ca nu suporta batranii, sunt trecuti de 30 de ani, deci nici ei nu mai sutn asa de tineri. Asa ca poate le-ar trebui si celor de peste 35 de ani taiata macaroana. Imi zicea un ins de 35 de ani ca merge la discoteca, poate ar simti pe pielea lui cum e sa te simti batran daca in discoteci s-ar impune limita minma si maxima de varsta, iar limita maxima ar fi 35 de ani. Atunci ar constientiza cum e sa te simti pe dianafara, poate asa se simt si cei de 55 de ani cand isi cauta un loc de munca si sutn refuzati ca sunt batrani, un pensionar care este luat peste picior ca poate i-a slabit vederea sau nu-l mai tin picioarele sau multe alte situatii.

Tagged: 35 de ani, batrani, discoteca, pensionar

Poza zilei de la gradinita!

Liliana Nenciu — Mon, 07 Nov 2011 10:25:25 +0000

Tagged: gradinta Licuricii Sibiu, karina

Am fata mare!

Liliana Nenciu — Fri, 14 Oct 2011 10:43:10 +0000

Pana cand educatoarea nu mi-a trimis poze cu Karina de la gradinita, eu parca o vedeam tot micuta. Dar am realizat ca am o fetita mare si puternica. Desi seara plange acasa sa doarma cu tati, la gradi doarme singura in patut, de-a curmezisul! Papa singura, invata cantecele si stie sa relationeze cu ceilalati. Cand am vazut prima data poza cu ea dormind la gradi, mi-au dat lacrimile. Micuta, neinvelita (ca asa vrea ea) si facuta covrig, am crezut ca mor. Dar mi-am dat seama ca asta este prima etapa a vietii cand invata sa se descurce singura!

Tagged: gradinita licuricii, karina

Am mai trait un an…

Liliana Nenciu — Sat, 24 Sep 2011 06:46:15 +0000

Spun asta deoarece anul trecut eram…pe moarte…sau cel putin asa reiesea in urma analizelor facute la icneputul sarcinii cu Victoria. Eram suspecta de leucemie, dupa ce niste incompetenti mi-au gresit analizele de sange. Au fost niste momente de foc atunci, dar totul a decurs bine, Victoria e sanatoasa, la fel si eu (cu exceptia unei enterocolite). De dimineata Karina si tati, mi-au cantat Aniii, asa cum stie fiica cea mare. Mi-au dat cadoul inca de aseara, un lantisor cu floricica, daruit din toata inima sotului meu si cele doua inimioare de fetite. Totul a fost impachetat intr-o cutie care-ti lua ochii, dar mai tare straluceau ochii lor de bucurie. Acum ne pregatim de petrecere, ca doar toata lumea asteapto tot (tort)! Karina stia ca am facut 2 si 7 ani, deci sunt tita (fetita) mare!

4 ani de casnicie

Liliana Nenciu — Thu, 01 Sep 2011 05:11:45 +0000

Acum patru ani ma trezeam cu emotii la ora aceasta. Urma sa merg la starea civila. Un soi de emotii pe care nu le=am putut intelege niciodata. Mi-aduc aminte ca trebuia sa depunem actele de casatorie cu o saptamana inainte. Si cand sa ajung sa semnez, i-am zis celei de la starea civila ca eu nu vreau numele de Blaga. A facut sotul meu niste ochi, la fel si aia de acolo. O fi zis ca nu mai vreau sa ma marit. Ba da, vroiam, insa vroiam sa-mi pastrez numele. In Romania nu se poate, din pacate. A venit si ziua nuntii, 1 septembrie. Aveam emotii pentru vremea de afara, insa a fost o zi foarte frumoasa de toamna. Au trecut doar patru ani de atunci, dar mi se par mult mai multi. In acesti patru ani am realizat multe, printre care si doi copii! Rememorand nunta, am amintiri placute, nu pot sa spun ca m-am stresat foarte tare. A fost o nunta micuta la care au fost invitati doar familia si prietenii. Nunta noastra a fost o exceptie deoarece am facut-o noaptea, pastrand traditia din Moldova, de unde sunt eu. Ne-am distrat pe cinste. Daca acum doi ani ma intreba cineva cum este sa fii maritata, ii rapsudneam ca nu se simte nicio diferenta de cand m-am maritat. Acum insa o simt. Dar nu neaparat in sensul rau. Tot acum am ajuns sa-i itneleg pe cei care nu vor sa se casatoreasca, care nu vor copii. Pana acum ii condamnam, acum ii inteleg. Reprezinta o responsabiltiate foarte mare, iar daca nu esti pregatit, poate fi frustrant. Impresii de anul trecut aici

Tagged: 4 ani, casatorie, copii

Cu inima sfasiata

Liliana Nenciu — Sat, 06 Aug 2011 19:12:36 +0000

Pentru mine, cimitirul din Sibiu este un loc de promenada. Ma plimb singura sau cu fetitele, mi se pare un loc linistit, desi stiu ca suna ciudat cand povestesc acest lucru. De astazi insa ne vom opri la o poveste cu o tanara fumoasa si desteapta, cum ii place mamei sale sa-i spuna. Ne vom opri sa povestim cu Paula Adina, nasa cea mica a fetitei mele Paula Victoria, care a ajuns in lumea ingerilor la doar 16 ani. Astazi am fost la comemorarea celor 7 ani de cand a trecut in nefiinta si tot atat timp de cand este in INIMILE TUTUROR.Am vazut doi parinti impietriti de durere. Nici nu am stiut ce sa le spun. Am fost eu si Victoria Paula la cimitir. O tineam strans in brate in timp ce preotul canta vesnica pomenire. Victoria a adormit instant cand a inceput preotul sa cante. Am simtit asa o liniste in suflet si o bucurie ca o tin in brate, parca nu o mai tinusem niciodata, parea ca o fac prima data. Dupa slujba a deschis ochisorii mari si s-a uitat idnelung la poza Paulei, pe care parintii au adus-o la mormant. Cred ca nu exista durere mai mare decat pierderea unui copil. Fie el nascut sau in unele cazuri nenascut. Degeaba te incurajeaza unii si altii ca o sa poti trece peste, nu cred ca poti vreodata. Nu e bine sa lasi durerea sa invinga dragostea, dar uneori durerea e coplesitoare. Am mai auzit expresii de genul, lasa ca mai faci altul. Orice fiinta e unica si nu poate fi inocuita. De aceea Paula Adina va avea un loc unic in mintea si sufletul nostru. Sa te odihnesti in pace, inger drag si sa o veghezi pe finuta ta Paula Victoria!

Tagged: comemorare, paula adina

Vreau o schimbare! Help!

Liliana Nenciu — Sun, 31 Jul 2011 12:10:14 +0000

Corpul meu a suferit in ultima perioada o serie de modificari din cauza celor 2 sarcini. Corpul incepe incet, incet sa-si revina. Acum sunt la capitolul par. Si acesta a suferit foarte multe transformari. A fost lung, acum e scurt, a fost blond, acum e saten. A fost cret (natural), acum de cele mai mutle ori e intins. Acum nu mai stiu exact care varianta o vreau. O sa va atasez mai multe fotografii numerotate. V-as fi recunoascatoare daca m-ati ajuta cu un sfat. In cazul varinatelor de par lung va mai trebui sa astept pana ce va creste. Reamintesc ca parul meu natural este saten deschis si ondulat.Mai multe poze

Tagged: scimbare look

Caut sosie!

Liliana Nenciu — Mon, 25 Jul 2011 07:58:33 +0000

Nu mi-am dorit niciodata mai mult ca acum sa fiu in doua locuri in acelasi timp. Ma doare sufletul cand vad cat sufera Karina, fiica de doi ani, cand sunt cu bebe. Incerc sa ma impart, dar se pare ca nu reusesc sa suplinesc destul. E foarte suparata pe mine in ultima vreme, primul lucru cand intra in casa imi spune ca sunt rea. I-a facut tati toate mofturile, i-a cumparat tobogan si tot ce a vrut. Nimic. Dragostea de mama nu poate fi inlocuita cu nimic. Si-a gasit chiar si un iubit la gradinita, Edy, si macar el mai salveaza situatia. Se mai tot gandeste la el…Victoria face astazi 3 luni de zile, deci va mai trebui sa treaca ceva timp pana se vor juca impreuna.

Tagged: 3 luni, bebe, dragoste de mama, karina, victoria

Sentimente amestecate…cu lapte

Liliana Nenciu — Mon, 18 Jul 2011 09:54:27 +0000

Vi s-a intamplat ca intr-o singura zi sa radeti, sa plangeti, sa va bucurati, sa va intristati, sa vreti sa muriti, apoi sa traiti fericit pana la adanci batraneti, sa iubiti, sa urati? Astea sutn o parte dintre sentimentele ce ma incearca zilnic in ultima vreme. Ma simt uneori o mama rea ca abandonez usor, ma refer aici la alaptat. Citesc pe internet despre tot felul de mame care au ales sa se rastigneasca chiar si pe cruce doar pentru a le oferi puilor lor lapte de mama. Si mi se pare ca eu am abandonat destul de usor lupta, iar uneori cei din jur imi spun ca nu am vointa. Cred ca am facut o adevarata depresie, desi sotul meu e alaturi de mine si ma incurajeaza si imi spune ca si Karina, fiica cea mare, a crescut cu ‘lapte de tata’ si e bine-mersi. Dar eu nu si nu si ma incearca o gramada se stari nu tocmai placute. Incerc sa ma bucur de fiecare progres al Karinei si al Victoriei, dar parca un val negru mi se pune pe fata. Ma gandesc ca daca se vor imbolnavi cand vor fi mari din cauza faptului ca nu le-am alaptat, ca nu stiu ce. Sunt cu capul, stiu!

Tagged: alaptare, copii, familie

O luna plina

Liliana Nenciu — Fri, 01 Jul 2011 12:06:10 +0000

Luna iunie a insemnat pentru mine si familia mea o serie de manifestari. Au fost atat de multe, incat nici n-am mai avut timp de blog. Printre cele mai importante se numara botezul Victoriei Paula de pe 25 iunie, ziua Karinei pe 29 iunie si ziua sotului meu pe 17 iunie. Au plecat si parintii mei la sfarsitul lunii, asa ca am ramas singurica si cu muuulte pe cap. Sper sa le fac fata. O sa va povestesc in mare cum a fost botezul Victoriei Paula. A fost o petrecere mica, unde au predominat ardelenii, asa ca, dupa cum ma asteptam, nu prea s-a dansat. Eu m-am obisnuit cu moldovenii mei petrecareti. Dar nu a contat, lumea s-a simtit bine, fiecare in felulul lui. Nasii Vcitoriei i-au pregatit acesteia o surpiza si au adus ursitoare. Din pacate, Victoria nu le-a vazut, se pare ca a adormit-o vinul dat de preot la botez. Nu vreau sa povestesc mai multe despre ritualului botezului la ortodocsi ca ma apuca nervii. Va spun doar ca preotul a botezat-o pe Victoria in acelasi timp cu o alta fetita, fara sa ne spuna in prealabil. Mai mult, a pus-o pe jos pe Victoria in fata altarului. Mi s-a facut rau cand ma vazut, noroc ca n-a bagat-o cu totul in apa, ca innebuneam de tot. Cam atat cu botezul. Despre ziua Karinei ce sa va spun, a fost ptr prima data cand a dus tortulet la gradinita. In ziua aia a venit mai incantata, dar tot nu-i place acolo…Sper sa mai scriu curand, desi trec printr-o perioada asa de agitata, ca abia apuc sa mananc…