Cei care ma cunosc de cativa ani ma stiu cu parul balai, insa vreun an, cat am fost insarcinata, mi-am lasat parul natural. Bine am facut ca era terminat dupa atatea decolorari. Dar cum am vazut eu ca-i merge bine ce m-am gandit, sa-l maltratez iar. Zis si facut. Asa ca daca tot am o coafeza in casa, s-a apucat de facut solutii care mai de care mai toxice si parul meu a iesit ca morcovul! Dar m-a linistit, cica=i doar faza pana aplica vopseaua. In tot acest timp trebuie sa ma dau cu ulei de masline. Zis si facut, dar firul meu de par arata ca ata de paianjen. Ufff, intotdeauna mi-a placut parul blond, m-a caracterizat mai bine :)). Asa ca peste cateva zile, am promisiunea din partea coafezei ca voi avea parul din nou ca perla. Vom vedea! Oricum nu va recomand sa va maltratati parul asa cum am facut eu, simteam cum sfaraie! Yaks, ca sa nu mai vorbesc de miros!
25/01/2010
Baba sufera la frumusete
Posted by Liliana Nenciu under opinii | Etichete: blond, decolorare, vopsea |[5] Comments
25/01/2010 at 3:29 PM
Lliana,imi place ca esti optimista,treci peste necazuri,ai o tarie de caracter si o vointa fara seaman,o saptamana minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala pe blog.
25/01/2010 at 5:25 PM
Multumesc Octav. O saptamana excelenta iti doresc!
27/01/2010 at 1:19 PM
si eu mi-am pastrat culoarea naturala a parului…numai ca in ultimul timp ma cam bate gandul sa ma vopsesc…tot blonda…dar nu ca perla…ar fi prea bursca schimbarea pentru mine :)…un blond mai inchis…numai ca nu am curaj…stiu ca pe urma imi da batai de cap in fiecare luna cu vopsirea radacinilor…asa ca deocamdata spun pas 🙂
27/01/2010 at 3:54 PM
@carmen- Parerea mea este sa te vopsesti cat inca esti tanara. Apoi vor trece anii si o sa-ti spui ca ce rost mai are, lasa sa se faca frumoase cele tinere. Asa a patit mama mea. Mi-aduc aminte ca prima data am vopsit-o la nunta fratelui meu. Ea demult isi dorea sa-si faca un negru violet, a fost visul ei. Dar pentru ca nu a albit rpeede si parul ei este foarte cret, toata lumea-i zicea ca n-are rost. Am vazut asa o bucurie in ochii ei dupa ce am vopsit-o. Ar fi putut sa se bucure de acest lucru de foarte mult timp, dar n-a facut-o. Carpe diem, Carmen!
29/01/2010 at 1:53 PM
am uitat sa mentionez ca am fost vopsita candva…acaju a fost prima mea culoare, pe urma am incercat un brunet…si mai tarziu blond suvitat…:)