Daca majoritatea femeilor isi doresc sa slabeasca, de cand ma stiu eu m-am chinuit sa ma ingras. Normal ca am fost ironizata ori de cate ori indrazneam sa spun cuiva ca vreau sa ma ingras. Asa cum persoanele care vor sa slabeasca considera la un moment dat ca au kilograme in plus, asa si eu simteam ca am in minus. S asta se putea vedea pe la vreo 12 ani cand te taiai in coatele si genunchii mei, imi numarai coastele. Zilele trecute m-am intalnit cu un prieten care era la cura de ingrasare. Eu l-am incurajat si a ramas foarte suprins. Probabil se obisnuise sa auda ceva de genul ca i s-a urat cu binele sau nu-i intreg la minte. Mie cel mai adesea mi se spunea ca „lasa ca te vei ingrasa tu si apoi o sa-ti doresti sa slabesti”. N-am inteles niciodata aceste vorbe, cert e ca nici n-am reusit sa ma ingras. Mi-aduc aminte de serile cand mancam slanina, doar, doar s-o depune ceva. Si nimic. Singura data cand m-am vazut grasa a fost perioada sarcinii. Atunci acumulasem mai multe kilograme decat imi dorisem, vreo 20 si ceva, dar a fost un sentiment placut. Acum aproape le-am dat jos pe toate. Ce sa-i faci, asa sunt proiectata eu genetic. Oricum ideea era ca orice decizie ia fiecare, trebuie respectata. Nu-mi plac persoanele obsedate de cure se slabire prin infometare, eu sunt adepta sportului. N-am tinut niciodata o cura, in afara de slanina de care va povesteam, dar la care am renuntat rapid ca-mi dadea dureri de stomac si oricum n-avea niciun efect.

Anunțuri