Am decis sa va spun in seara aceasta o poveste demna de adormit copiii si de trezit la viata adultii. Este vorba despre o intamplare petrecuta astazi in parcul Sub Arini, pe care v-am pastrat-o pentru seara…ca o poveste de pe vremuri auzita la radio. A fost odata un baietel pe nume Nichifor. Este prenumele sau si nu este un pseudonim cum era cel folosit de Ion Dobre alias Nichifor Crainic. Desi a apucat sa cunoasca lumea asta atat de putin, mi-a spus ca simte ca s-a nascut a doua oara. Ciudat, are doar sase ani. Se uita cu ochii mari, negri, la mine si mi-a spus ca un adevarat barbat ca nu glumeste cand spune asta. Mama sa, zambea. M-am uitat spre ea, s-a uitat si el si parca a primit o confirmare de la ea. Am realizat ca astepta confirmarea mamei ca sa-mi continuie povestea vietii sale. Simteam ca ma urc pe vrej de fasole spre cer, atunci cand vocea sa capata din ce in ce mai mult curaj. Dar m-a lasat sa fierb pana a ajuns la punctul culminant. Mi-a spus ca a avut o viata grea, cat isi poate aminti din ea, dar ca „Dumnezeu i-a zambit”. Acel Dumnezeu de care-mi vorbea era chiar mama sa, care statea langa mine, pe banca. Dar am realizat asta mai tarziu…cand mi-a spus ca de la 4 ani si jumatate a fost adoptat. Mi-a marturisit ca pana atunci nimeni nu i-a mai spus pe nume decat atunci cand era certat. In rest, copiii si uneori adultii il ironizau spunandu-i „cioara”, „negriciosul” sau „tiganusul”. Acum este Nechifor sau „Nechi”. Si pentru ca Dumnezeu i-a zambit, micutul isi doreste ca Luna sa-i indeplineasca visul si de ziua mamei sa-i trimita un buchet de stele, pentru ca stie el ca se poate, a invatat la gradi! Va doresc noapte buna si sa va ganditi si cugetati la aceasta poveste. Pe mine m-a pus pe ganduri si m-am bucurat sa aflu ca pe lumea aceasta inca mai exista oameni cu suflet mare!

Anunțuri