Astazi m-am intalnit cu o mare iubire de-a mea din clasa I. Nu ne-am mai vazut de vreo 15 ani, atunci cand drumurile ni s-au despartit, fiecare alegand o alta scoala. Si, desi va ziceam ca au trecut 15 ani, el m-a recunoscut imediat, desi culoarea parului meu era schimbata, port ochelari, etc. Am observat ca se uita insistent si deodata strigaaaa Liliii!!! Lili Nenciu. Ma intorc, ma uit, ma mai uit inca o data, si intr-un final il recunosc si eu. Era el, M., la fel de micut ramasese, dar nu la fel de firav cum il stiam. Avea barbison, apoi am aflat motivul aspectului sau. Terminase la Sibiu Teologia. Si imediat i-am zis cum de nu a aflat mai devreme de mine, ca eu am scris in ziar despre studentii cu medii mari de la facultatea sa. Mi-a zis ca pentru un moment s-a gandit ca as putea fi eu, dar l-a intrebat pe un student pe care-l intervievasem cum arat si nu prea se potriveau amintirile lui si a crezut ca e doar o coincidenta. El ma stia slaba rau, cu parul carliontat si foarte zglobie. Colegul sau m-a descris mai plinuta, ca de eram in luna 7, bruneta, ca asa eram vopsita atunci si-mi intindeam parul. Cum sa ma recunoasca omul dupa o astfel de descriere?!!! Si am stat vreo 10 minute de povesti si el isi amintea toate detaliile intalnirilor noastre „de la leagane”. Cand cica ii povesteam ca-l plac pe X pe Y, ca sa-l intarat. Va dati seama ce minte diabolica aveam inca de atunci. Dar daca n-as fi fost asa, cum ma mai amuzam eu cu M astazi. Cica de cand aveam 7 ani i-am propmis ca-l chem la mine o data sa facem caltite. Si nu l-am mai chemat…Saracul a ramas doar cu gandul. Ne-am luat la revedere in speranta ca poate, cine stie, ne vom mai reintalni macar peste alti 15 ani!

Anunțuri