Mi-e dor de vrmeurile cand mergeam la mare cu trenul personal. Cand faceam „cheta” sa ne putem caza, sa luam mancare si sa mergem seara prin cluburi, bineinteles. Erau mereu prea putini bani, dar intotdeauna multa distractie. Acum ne uitam pe internet dupa cazari la hoteluri de 4 stele pentru concediul din vara. Stim exact cat ne costa, ce ne dorim, cam la ce ne asteptam. Parca era mai frumos atunci. Nu stiam exact unde stam. Ne acostau prin gara niste batrani, care la randul lor, erau platit de proprietarii de apartamente sa atraga turisti. Va dati seama ce treaba complicata! Se speriau saracii oameni cand ne vedeau cate 8 sau chiar 10 persoane ca vroiam sa ne cazam intr-un apartament cu 2 camere. Si mereu ne intrebau: pai cum dormiti? Iar noi mereu raspundeam ca avem nevoie de un loc unde sa facem dus si sa ne lasam hainele, ca de dormit, nu dormim. Si asa si era. Mergeam toata noaptea prin cluburi, dimineata mergeam pe plaja cica sa vedem rasaritul, dar mereu adormeam cu totii si ne trezeam zburliti de frig. Apoi baietii aveau meniul deja stabilit: o bere rece pe plaja! Fetele se bagau la bronzat. Apoi somn si iar somn. Mancare ceva si spoi iar dstractie, apa, muzica. O nebunie! Nu ne suparam unii pe altii, nu faceam mofturi legate de conditiile de cazare, de meniu sau te miri ce. Nu eram niciodata cupluri cei care mergeam, ceea ce era si mai fain. Se apropie 1 Mai si iar ma apuca dorul de Vama Veche…

Anunțuri