Poate va suna cunoscuta replica: Nu vrei sa mananci, faci mofturi ca ai de unde alege, iar altii n-au ce manca. Asta-mi zicea mama mea de fiecare data cand refuzam sa mananc ceva. Si am ajuns sa-i dau dreptate. Am intalnit astazi o femeie pana-n 30 de ani, care statea cu un copil in brate sub Pasajul Scarilor, via-a-vis de Butoiul de Aur. Imbracat saracacios si subtire fata de vremea de afara, copilasul de 10 luni statea tolanit in fusta mamei, cu o mana dupa gatul ei si atipea. Se mai trezea doar cand mama sa cerea bani trecatorilor. Langa ea, o cutie de iaurt si o jumatate de paine. O intreb de cat timp sta jos, acolo pe trotuar. Cica de la 7 dimineata a venit din Sura Mare, acolo unde locuieste intr-o baraca. Adica si acel suflet amarat indura frigul si replicile dure ale tracatorilor tot de atunci. Ii zic de ce nu l-a lasat acasa…A tacut…El era cel folosit ca sa primeasca bani…I-am dat si eu 5 lei si am rugat-o sa-i ia ceva cald de mancare acelui suflet chinuit. Femeia se pare ca mai are patru copii si face asta de ani de zile. Sa nu mai vorbesc si de sanatatea ei, ca nu cred ca este tocmai relaxant sa stai cu fundul pe o bucata rece de beton. Cu toate acestea a reusit sa dea nastere la 5 copii, sanatosi. Deoamdata. Acest fel de viata nu le da sansa sa ajunga la 80 de ani. Sau,cine stie, cu putin noroc poate reusesc sa iasa din aceasta mizerie. In timp ce vorbeam cu ea, s-a trezit mogaldeata cu ochi negri. L-am privit in ochi si i-am citit neincrederea. S-a uitat spre mama sa si am indraznit s-o intreb: Nu vrei sa-l dai de crescut unei familii care are un acoperis deasupra capului si care ar putea avea grija de el? Nici n-a vrut sa ma auda…A inceput sa zbiere ca pe ea n-o ajuta nimeni, ca a fost peste tot, ca nu primeste nici ajutor social…Am simtit c-o ranesc…Am plecat…M-am gandit ca oricat de multi bani sau putini ai avea tot mama esti. Acel sentiment pe care nimeni nu ti-l poate lua!

Anunțuri