Cand eram in liceu, toti baietii din clasa mea erau vazuti ca niste baietei. Rar s-a intamplat ca vreo colega de clasa sa se cupleze cu vreunul dintre ei. Majoritatea fetelor care aveau prieten, aceia erau cu minim 2 ani mai mari. Stiu ca se zice ca femeile gandesc mai matur, insa nu stiu care-i exact explicatia pentru aceasta alegere. Nici eu, recunosc, nu am iesit niciodata cu un baiat de varsta mea sau mai mic. Cred ca este sentimentul acela ca cineva mai matur iti ofera proectie, te simti mai in siguranta. Habar n-am. La mine era clar motivul: Orica m-as fi straduit nu puteam concepe o relatie cu un tip cu care nu prea aveam ce discuta, iar cu colegii de clasa n-as fi putut nici in ruptul capului. Ii vedeam ca pe niste frati. Nici ulterior cu colegii de la lucru, inainte sa fiu casatorita, nu concepeam o relatie. Stiu ca veti spune acum ca lasa ca ajungi tu la 40 de ani si o tanjesti dupa cei de 20 de ani. Nu cred… Nu cred ca varsta are vreo importanta, ci persoana. Iar fiecare varsta are frumusetile ei. Nu mi s-ar parea corect la la 40 de ani sa te cuplezi cu cineva de 20. Pentru ca cel de 20 de ani va avea cu totul alte preocupari. Desi stiu ca mai nou se poarta diferentele mari de varsta, eu cred ca a sta cu cineva doar din anumite interese, inseamna a refuza sa-ti traiesti viata. Sa te bucuri de tinerete si ceea ce-ti poate oferi, de libertate, de iubiri de-o vara, etc.

Anunțuri