As fi vrut sa pun titlul „Am fost la psihiatru”, insa eram sigura ca multi ma catalogau nebuna. Si da, am fost la psihiatru si tare ma bucur ca am facut-o. Desi stiu ca multi considera ca mersul la psihiatru=nebun, trebuie sa va contrazic. Intr-adevar psihiatrii trateaza bolile psihice. Si am folosit cuvantul trateaza deoarece majoritatea afectiunilor psihice sunt tratate cu succes. Eu, de exemplu, sufar de o fobie. Mai exact mi-e teama de spatiile inchise. Aceasta teama mi s-a dezvoltat in ultimii ani. Cum se manifesta? De exemplu, de curand, am intrat intr-un bar subteran. Mersesem acolo de foarte multe ori inainte. Am simtit ca nu mai am aer, imi batea inima foarte tare si am simtit nevoia sa ies afara, de fapt sa fug. N-am facut-o. Am incercat sa meditez si sa-mi controlez reactiile. A fost foarte greu, dar am reusit cat de cat. De atunci am zis clar trebuie sa fac ceva. Si am facut. Am mers la psihiatru si i-am povestit despre fobia mea si atacurile de panica. Mi-a fost greu sa explic niste trairi pe care nu le prea inteleg nici eu, dar ne-am inteles. Eu am mai fost cateva sedinte si la psiholog, dar n-am fost multumita, mai ales ca eu sunt adepta medicinei alopate. Asa ca am primit ce mi-am dorit: pastile. Deocamdata n-am simtit niciun efect advers. Sunt ok. Oricum tratamentul va dura 6 luni. In rest, sper sa aiba efectul scontat. Oricum data viitoare vreau sa-l intreb pe psihiatru daca face hipnoza. Asta deoarece mai am niste frici din copilarie legate de zgomotele produse de trasul apei la toaleta, foehn si aspirator. Vreau sa aflu de la ce au pornit. Voi ce frici aveti?
14/04/2010
Sunt claustrofoba, dar ma tratez!
Posted by Liliana Nenciu under opinii | Etichete: atac de panica, claustrofobie, medicina alopata, psihiatru, psiholog |[13] Comments
Parfum de femeie 
14/04/2010 at 1:33 PM
Si mie mi se zbarleste parul pe spate cand trece pe langa mine vreun motor sau TIR tare zgomotos… e o tampenie pentru ca stiu ca nu sunt in pericol.
14/04/2010 at 2:02 PM
Lili,trece claustrofobia,o zi minunata,trebuie sa ai curaj,eu am avut frica de inaltimi,dar m-am catarat pe Piatra Craiului,nu m-am uitat in jos si am reusit sa ajung intr-un refugiu,cuuuuuuuuraj 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
14/04/2010 at 8:52 PM
si eu am frica de spatii inchise; mai bine zis am avut; de inaltimi la fel; dar am inceput sa ma concentrez foarte mult, incercand sa impun subconstrientului ca nu are ce sa se intample rau; imagineaza-ti ce teama mi-a fost sa ma urc in avion cand am venit aici; iar acum dorm in avion de n-am nici o treaba 😀 mai am momente de panica in timpul turbulentelor, dar nu chiar atat de rau ca acum cativa ani (incerc sa ma gandesc la ceva frumos in timpul respectiv).
15/04/2010 at 1:40 PM
Am crezut tot timpul ca am mostenit claustrofia de la tatal meu. Daca vroiai sa scapi de noi, ne inchideai in camara si … gata! inca nu am scapat de ea, ma bucur insa ca pana la etajul 6 unde locuiesc, nu intru in panica in lift, inca… in rest e jale. Imi amintesc ca ma ascundeam in dulap cand eram mica, ma jucam cu prietena mea, dar mai mult de 3 minute nu reuseam sa stau…Ma bucur ca ai reusit sa rezolvi problema, poat eincerc si eu varianta ta…
15/04/2010 at 1:41 PM
PS era vorba despre claustrofobie, dar din graba am papat niste litere..
17/04/2010 at 9:38 PM
sa stii ca acum vre- 4-5 ani ma gandeam si eu sa merg la psihiatru, simteam ca trebuie sa discut cu cineva de „specialitate”. pana la urma mi-a trecut :). oricum, cred ca fiecare dintre noi are nevoie de cateva vizite la psihiatru, macar doar pentru a lamuri probleme actuale care isi au originea in copilarie. sau pentru asa ceva trebuie sa mergi la un psihanalist, dar cred ca pe la noi se gasesc mai greu 🙂
19/04/2010 at 8:34 AM
cam urate fricile tale…pentru ca te lovesti foarte des de ele in viata de zi cu zi…
…mie imi este foarte frica de caini…mai ales de rasele mai agresive…
…daca as avea un caine al meu nu mi-ar fi frica de el…dar de altii ma feresc…
02/04/2013 at 8:42 PM
asa eram si eu :))…am scapat de frica asta prin a devenii stapana unui rottwiler…;)):P
19/04/2010 at 1:36 PM
Carmen@- Mie mi-e frica de pisici si am reusit sa inving aceasta frica intr-o perioada. Am avut o pisica. Si nu-mi mai era teama. Din pacate nu-mi era teama de ea, nu si de restul pisicilor.
Lucian@ Sincer, si eu aveam asteptari mai mari de la acest psihiatru. Cred ca am vazut prea multe filme. Dar se putea si mai rau. Nu stiu cum sa ia omul…Ce psihanalisti…si tu vezi prea mutle filme!
Ana@ Cand o sa-i explic eu psihiatrului meu cam ce am vazut in filme si ce trebuie sa faca, poti sa mergi! Il mai dresez. Serios vorbind, e ok sa mergi, pentru ca netratate, aceste frici pot da in altele. Nu vreau sa te sperii.
Tavi@ Ma bucur ca ai reusit sa-ti invingi frica. Oricum tu esti un luptator. Nici nu ma asteptam altfel!
Roxana@ Faza e ca nici mie nu mi-e teama inca in lift, avion. Dar foarte tare mi-e teama de spatii inchise, mai ales subterane. Cred ca e o forma mai ciudata a claustrofobiei, ca de exemplu daca vad la tv oameni in avion nu mi se face asa de rau ca atunci cand ii vad pe unii ca lucreaza in mine sau merg printr-un tunel.
ada@ E teama de zgomote puternice, ai o sensibilitate. Tu te poti trata singura, ca doar in tine sta puterea vindecarii si mai ai si cunostinte in domeniu!
19/04/2010 at 1:46 PM
Lili, eu am citit biografia lui Freud si de acolo mi se trage 🙂
27/08/2010 at 12:32 PM
Eu mi-am rezolvat in felul urmator claustrofobia (ma refer aici la faptul ca nu circul cu metroul si nici cu liftul nu urc si nu cobor). Fraze pozitive pentru a merge cu autobuzul: este mult mai frumos sa mergi cu autobuzul sau cu mijloacele de transport in comun – vezi natura, chiar daca faci mai mult timp pana la serviciu. Pentru evitarea folosirii liftului am: „mai bine fac sport urcand scarile decat sa iau liftul. Este mai sanatos”. Cred ca ceea ce am este, de fapt, o falsa claustrofobie, pentru ca merg de foarte multe ori cu liftul, esential este ca acesta sa-mi inspire incredere, adica sa nu fie prea vechi. Trebuie sa vezi ce ti-a declansat teama de acel bar inchis, unde spui ca ai fost de mai multe ori. Iti e teama sa nu te prinda vreun cutremur acolo? Sa nu fie vreun incendiu cat esti tu acolo? In cazul unui cutremur nu ai voie sa cobori pe scari sau sa urci pe scari cand se produce acesta. Trebuie sa te intinzi pe burta, pe langa vreo canapea si sa astepti sa treaca si sa ai telefonul mobil la tine si o sticla de apa. In caz de incendiu, sa ai o batista umeda la tine, ca sa ti-o pui la gura sa poti respira si apa. Eu am stins cateva cosuri de gunoi in statia de autobuz de la Televiziune, cea unde cobor ca sa merg in Herastrau, cosuri de gunoi care fumegau pentru ca niste „con-oraseni” isi aruncasera tigarile aprinse inauntru. Poate te conving pentru niste cursuri de control mental si medicina naturista – ceaiuri, plante. Raluca este prenumele meu adevarat.
23/01/2015 at 2:45 PM
Si eu am o problema cu spatiile inchise si mici, dar mie mi se pare ca de fapt totul deriva din pierderea controlului. De pilda imi e teama in wc-ul din avión, supermaket, etc. doar pentru ca ma gandesc ca daca se strica incuietoarea, nu pot iesi, atunci cand vreau eu. Imi e rau in masina daca stau in spate si stiu ca usile se blocheaza in mers, imi e teama in lift… Ce crezi ca pot face? Urcatul pe scari il folosesc si eu drept pretext, dar imbatranesc si… Multumesc anticipat.
02/04/2013 at 8:38 PM
cum mi-am dat seama ca sunt claustrofoba..este destul de amuzant intr-un mod ciudat.Am fost la o fabrica de medicamente in vizita…iar dupa jumatate de ora de plimbat pe holuri inchise ermetic..pot spune ca am avut un mic atac de panica..am incercat sa ma controlez..dar nu am reusit..am sfarsit prin a lesina pentru cateva secunde bune…dupa ce am iesit din acele incaperi..mi-am revenit instantaneu…ma pot numi claustrofoba?