Nu cred ca am mai scris de fratele meu pe blog, insa multe dintre amintirile scrise aici le am impreuna cu el. Desi e mai mare cu patru ani decat mine, nu am simtit aceasta diferenta in copilarie. Am numai amintiri frumoase legate de el. Desi acum Romeo e departe, e in Anglia, mereu imi aduc aminte de jocul nostru de seara, inainte de culcare. S-ar numi ceva de genul „Cum ar fi daca”. Si ne imaginam cum ar fi daca am locui pe malul unui lac, ce am avea in casa, cum ar fi etc. Am si totusi ceva remuscari. Cand am devenit adolescenta, am inceput sa fiu tot mai rea, inclusiv cu el. Pubertatea…Si-mi aduc aminte ca el avea o obeseie sa-si treaca intr-un caiet toate filmele pe care le vedea. Tinea foarte mult la acel caiet. Iar eu cand vroiam sa-l supar, luam caietul si-l aruncam. Acum il pastrez cu drag…L-am luat de la parintii nostri, sa-mi aduca aminte de el. Am mai gasit si caietele lui de poezii. Printre ele sunt cateva poezii tare dragute scrise de cand era micut, pe un caiet dictando. Astazi e ziua lui si vreau sa-i aduc zambetul pe buze. Va las o fotografie cu una dintre poeziile sale din caietul amintit. N-ai ajuns american, ai ajuns englez. Sac!!! La multi ani, Romeo!

Anunțuri