Pe 29 iunie, fiica mea, Karina, a facut 1 an. Bucurie mare, dar si mai mare deoarece a iesit asa cum imi imaginam. Adica fara copii carora le este lene sa se uite in cadouri sau carora nu le convine daca nu primesc tort krantz. Am sarbatorit ziua ei la parintii mei in comuna Straoane, judetul Vrancea. La cererea mea, mama a strans de prin imprejurimi cativa copii cu povesti demne de scris carti. Care traiesc intr-o saracie lucie, unii au parintii morti, altii nu si i-au cunoscut. Am vazut pe chipul lor o bucurie care mi-a umplut sufletul. Am avut parte de o fetita in costum popular, s-a imbracat expres cu el pentru aceasta ocazie. M-a bucurat gestul ei si cat de mult a insemnat pentru ea acest moment. S-a scuzat ca nu a adus cadou si ca a venit si cu fratiorul ei. I-m spus ca cel mai frumos cadou este prezenta lor, dar mai ales pata de culoare data de costumul sau lucrat manual de bunica sa. Doua surori care au ramas de curand fara data erau la un parastas. S-au rugat de o matusa sa le aduca de la cativa kilometri, pentru ca vroiai si ele sa vada cum este /o zi de copil cu tort/! S-au distrat in piscinuta gonflabila, baloane, mingi si multe rasete cristaline s-au auzit in curtea alor mei. Karina afost in centrul aentiei si s-a bucurat din plin de copii, ne-a dat de inteles ca mai vrea fratiori, dar si de tort, pe care l-a testat cu degetele inainte sa-i serveasca pe invitati!

Anunțuri