Asa sunt de ieri, de cand am internat-o pe Karina, fiica mea, in spital. Nimic nu cred ca doare mai tare ca atunci cand esti mama si-ti vezi copilul bolnav. Si mai grav, ca nu m-am putut interna cu ea, sa fiu alaturi de ea. Nu ca n-am vrut, am vrut, dar exista posibilitatea ca samburelul din burtica sa ia vreo boala de acolo, de fapt eu sa iau si sa-i afecteze dezvoltarea. A trebuit sa ma impart intre Karina si viitorul ei frate sau surioara. Mi s-a rupt inima in doua. S-a dus bunica sa stea cu ea, multumesc lui Dumnezeu, ca altfel ar fi plans non-stop. Ca apropo, la Pediatrie e discriminare. A vrut sotul sa stea cu ea, dar n-au vrut nici sa auda. Si asa ne striga non-stop… De ce am internat-o? Din vina unor medici care prefera sa-ti ia banii cat mai mult la privat in loc sa te trimita la spital atunci cand vad ca situatia ii depaseste. Ea face diaree cam de doua luni. Dupa prima saptamana de diaree, am mers la dr. Ne-a dat tratament marele pediatru Calin Metes. I-a mers bine, apoi iar si iar diaree. Tot la el am mers, iar ultima data chiar a fost foarte convins de un diagnostic fara sa-i faca vreo analiza: intoleranta la lactoza. Si cat am stat eu cu ea la coada, ca nu face programare, a luat si o raceala. Si apoi varsaturi, diaree, tot tacamul. Am schimbat medicul, am mers la Iurie Burlacu. Omul a zis ca-i cam deshidrata, alte tratamente peste tratamente. Din ce in ce mai rau si am plecat cu ea la Urgente, nu se mai alimenta, nimic. Acum e la Pediatrie, iar dr Iurian, cel care o vede, nu stie exact ce are. Asteapta analize si spune ca nu o va externa pana nu incepe sa pape. A slabit enorm si cred ca vom recupera tare greu.

Anunțuri