Este o intrebare care tot circula in ultima perioada. De obicei, in alti ani stiam la aceasta vreme ce fac de sarbatori. Acum habar n-am. Mi-aduc aminte cand eram prin liceu, eram stresata daca in perioada asta n-aveam partener ca era clar ca nici de sarbatori n-aveam. Dar mi-am adus aminte de o intamplare memorabila de sarbatori, care mi-a adus zambetul pe buze. Stiu ca aveam 18 ani si ziua de Craciun mi-am petrecut-o cu cea mai buna prietena a mea, Mihaela. Nu aveam iubiti, nu aveam planuri, dar aveam telefoane mobile. Si daca va mai amintiti perioada in care daca te suna cineva primeai bani pe telefon, in lipsa de ocupatie, ne-am apucat sa dam beep-uri la diverse numere inventate. Unii ne sunau inapoi, unii ne injurau, iar altii ca si noi aveau chef de vorba. Si asa am dat peste C. Nu o sa-i dau numele deoarece omul era inusrat si poate inca mai e! Asadar, dupa o lista cu zeci de numere, Mihaela a format un joc de numere. A fost sunata imediat, dar am raspuns eu. Stiu ca m-a intrebat cine e la telefon si i-am raspuns o Craciunita blonda, cadoul lui de Craciun. Ca sa vedeti la ce ma ducea capul, acum nu cred ca mi-ar mai veni in cap asemenea texte. Si am inceput sa povestim, sa povestim, Mihalea era incantata, banii veneau pe telefonul ei. Apoi i-am dat numarul meu si am vorbit in fiecare zi vreun an de zile. Eram asa de indragostita de o persoana pe care nu o vazusem niciodata. Dar imi placea ca era un tip destept, aveam ce invata de la el. El avea atunci 32 de ani. Si uite asa visam eu in fiecare seara la cel care avea sa vina pe un cal alb, un jeep in cazul lui! Eu il credeam pe cuvant, insa niciodata nu a venit itnr-un an de zile sa ma vada, desi era relativ aproape, la 90 de kilometri. Mi se parea si mai incitant, mai ales ca alti barbati ar fi putut profita. Nu vazusem nici macar o fotografie cu el, si ce-i mai ciudat e ca nici nu vroiam,. Eu cred ca-mi facusem o imagine cu care vroiam sa traiesc toata viata. Dar itnr-o zi de iarna, dupa ce nu prea mai tineam legatura, m-a sunat ca vrea sa ne vedem. M-am dus la locul de itnalnire, dar n-am sperat nicio clipa ca va veni. Trecuse 1 an si jumatate. Dar a venit. Va dati seama ce emotii, ce asteptari. L-am vazut, era altfel decat imi imaginam, fizic ma refer, insa acelasi barbat plin de caracter. De la baietii de la scoala, el deja parea invechit, dar mie cred ca asta-mi placea. Mi-a sarutat mana si alte gesturi. Din pacate n-a stat decat vruen sfert de ora, venise cu calul alb, care era negru, adica masina lui. In ea se aflau inca doi tipi, care cica erau angajatii lui. Acestia au asteptat in masina, iar el a trebuit sa plece pe motiv ca unuia dintre angajati ii murise o ruda si trebuia sa ajunga acasa. M-am bucurat ca l-am vazut si atat. Atunci mi-a zis ca nu credea ca vreodata in viata va intalni pe cineva ca mine si ca eu merit tot ce-i mai bun. M-am tot gandit la asta…Apoi am mai vorbit ceva timp la telefon, apoi la numarul pe care-l stiam eu raspudnea deja altcineva. Isi schimbase numarul. Imi schimbasem si eu viata, aveam deja pe altcineva, teebuia sa incep facultatea. Si parca totusi mai aveam sa-l intreb multe. Si cum lumea e mare, dar totusi mica, ajunsa la Bucuresti, dintr-o discutie in alta cu o tipa care era din acelasi oras ca si el, fac rost de un numar de telefon. Faptul ca eram studenta la Jurnalistica, nu era o coincidenta. De pe atunci incercam toate tacticile si sursele sa dau de oameni. Si am reusit, dar cu o gramada de peripetii. Numarul pe care l-am obtinut era de fapt al unei eprsoane cu acelasi nume, prieten cu C al meu. Si utie asa m-am itnalnit cu cel de-al doilea C care m-a dus la cel cu care vorbisem ani de zile la telefon. A facut o fata ca la suprize-surprize cand m-a vazut. Eu si mai ceva si nu-mi puteam dezlipi ochii de la verigheta de pe degetul lui. In gandul meu am zic, fuck, probabil s-a casatorit dupa ce n-am mai tinut legatura. Dar discutand, am aflat ca pe atunci avea deja o familei de 10 ani, o fetita. Am fost asa deluzionata, dar apoi mi-am dat seama ca n-aveam de ce. Poate ca a fost prea corect, si cum spuneam si la icneptu putea sa profite. Si ca orice barbat a inceput sa spuna ca sotia lui sta cu el pentur banii lui, nu pentru ca-l iubeste. Nu mi-a placut…Apoi mi-a propus sa ma mut la el in oras, ca-mi cumpara el apartament. M-am simtit jognita, ca si cum eu eram a doua roata la caruta. As fi putut sa-i fac rau, mai ales ca in momentul in care am ajusn eu acolo el se pare ca era cu sotia la ziua unui asociat de-al sau. Nu am vrut, nu am avut de ce. Omul nu-mi facuse nimic, eu singura imi facusem prea multe iluzii. Ne-am salutat, am povestit, imbratisat si de atunci am stiut ca drumurile noastre nu se vor mai intalni. Si asa a si fost. Nu-i cu happy end! Wow, ce roman de postare am scos!