Se zice ca ce a fost mai greu a trecut, respectiv sarcina si nasterea. Dar cred ca greul abia de acum incepe. De ce ma temeam, n-am scapat: alaptarea. Se pare ca marimea sanilor e invers proportionala cu cantitatea de lapte produs! Victoria e un bebe mancacios, nu se satura cu lapticul de la mami decat uneori, asa ca primeste si supliment. Si ma straduiesc din rasputeri sa mananc, sa beau, dar recunosc, ca si data trecuta dupa nastere, sunt putin anorexica. Pentru ca n-am reusit sa alaptez prima fetita, am tot avut mustrari de constiinta. Acum cred ca fac tot ce-mi sta in putinta, iar daca voi reusi s-o alimentez exclusiv la san, voi avea o mare bucurie. Daca nu, noroc ca s-a inventat laptele de tata, adica laptele praf! Karina, prima fiica, e bine merci acum si a crescut si ea cu lapte artificial. Pentru cei care m-au intrebat cum a decurs sarcina si pentru cei care au rabdare sa citeasca, o sa va povestesc cum a venit pe lume Victoria Paula Blaga, fiind indeaproape sprijinita de sotul meu, care a asistat atat la travaliu, cat si la expulzie.Victoria a fost foarte punctuala. Doctorii au aproximat ca se va naste pe 25 aprilie, a doua zi de Paste, iar ea si-a respectat programul. In dimineata zilei de 25 aprilie, mai exact pe la 3 dimineata, s-au rupt membranele si am plecat in graba la spital. Desi doctorii ne-au spus ca vom mai avea de asteptat, micuta s-a grabit sa vina pe lume. Sotul meu a fost alaturi de mine si dupa vreo 3 ore de contractii chinuitoare, m-am urcat pentru ultima data pe masa si am impins cu putere. Am auzit plansul si apoi am si vazut-o. O mica brunetica de 3.050 kg si 52 cm a venit pe lume la 6.30. A fost o nastere mult mai usoara decat prima, dar cred ca cel mai important este ca a fost sotul meu langa mine. Daca la inceput nu eram decisa ca vreau sa asiste la nastere, acum pot sa spun cu mana pe inima ca am facut cea mai buna alegere. Am un sot foarte curajos de care sunt foarte mandra.

Anunțuri