Acum patru ani ma trezeam cu emotii la ora aceasta. Urma sa merg la starea civila. Un soi de emotii pe care nu le=am putut intelege niciodata. Mi-aduc aminte ca trebuia sa depunem actele de casatorie cu o saptamana inainte. Si cand sa ajung sa semnez, i-am zis celei de la starea civila ca eu nu vreau numele de Blaga. A facut sotul meu niste ochi, la fel si aia de acolo. O fi zis ca nu mai vreau sa ma marit. Ba da, vroiam, insa vroiam sa-mi pastrez numele. In Romania nu se poate, din pacate. A venit si ziua nuntii, 1 septembrie. Aveam emotii pentru vremea de afara, insa a fost o zi foarte frumoasa de toamna. Au trecut doar patru ani de atunci, dar mi se par mult mai multi. In acesti patru ani am realizat multe, printre care si doi copii! Rememorand nunta, am amintiri placute, nu pot sa spun ca m-am stresat foarte tare. A fost o nunta micuta la care au fost invitati doar familia si prietenii. Nunta noastra a fost o exceptie deoarece am facut-o noaptea, pastrand traditia din Moldova, de unde sunt eu. Ne-am distrat pe cinste. Daca acum doi ani ma intreba cineva cum este sa fii maritata, ii rapsudneam ca nu se simte nicio diferenta de cand m-am maritat. Acum insa o simt. Dar nu neaparat in sensul rau. Tot acum am ajuns sa-i itneleg pe cei care nu vor sa se casatoreasca, care nu vor copii. Pana acum ii condamnam, acum ii inteleg. Reprezinta o responsabiltiate foarte mare, iar daca nu esti pregatit, poate fi frustrant. Impresii de anul trecut aici