opinii


Aud din ce in ce mai des persoane tinere care spun ca nu suporta batranii. Am inteles ca ii inghesuie in autobuze, ca fac mereu coada la medicul de familie, dar cand nu exista o situatie ca cea enuntata mai sus, chiar nu-i itneleg. Voi cand considerati ca o peroana este batrana? Oare trebuie sa treaca de o anumita varsta? Culmea este ca cei pe care i-am auzit in ultima vrem spunanad ca nu suporta batranii, sunt trecuti de 30 de ani, deci nici ei nu mai sutn asa de tineri. Asa ca poate le-ar trebui si celor de peste 35 de ani taiata macaroana. Imi zicea un ins de 35 de ani ca merge la discoteca, poate ar simti pe pielea lui cum e sa te simti batran daca in discoteci s-ar impune limita minma si maxima de varsta, iar limita maxima ar fi 35 de ani. Atunci ar constientiza cum e sa te simti pe dianafara, poate asa se simt si cei de 55 de ani cand isi cauta un loc de munca si sutn refuzati ca sunt batrani, un pensionar care este luat peste picior ca poate i-a slabit vederea sau nu-l mai tin picioarele sau multe alte situatii.

Pana cand educatoarea nu mi-a trimis poze cu Karina de la gradinita, eu parca o vedeam tot micuta. Dar am realizat ca am o fetita mare si puternica. Desi seara plange acasa sa doarma cu tati, la gradi doarme singura in patut, de-a curmezisul! Papa singura, invata cantecele si stie sa relationeze cu ceilalati. Cand am vazut prima data poza cu ea dormind la gradi, mi-au dat lacrimile. Micuta, neinvelita (ca asa vrea ea) si facuta covrig, am crezut ca mor. Dar mi-am dat seama ca asta este prima etapa a vietii cand invata sa se descurce singura!

Spun asta deoarece anul trecut eram…pe moarte…sau cel putin asa reiesea in urma analizelor facute la icneputul sarcinii cu Victoria. Eram suspecta de leucemie, dupa ce niste incompetenti mi-au gresit analizele de sange. Au fost niste momente de foc atunci, dar totul a decurs bine, Victoria e sanatoasa, la fel si eu (cu exceptia unei enterocolite). De dimineata Karina si tati, mi-au cantat Aniii, asa cum stie fiica cea mare. Mi-au dat cadoul inca de aseara, un lantisor cu floricica, daruit din toata inima sotului meu si cele doua inimioare de fetite. Totul a fost impachetat intr-o cutie care-ti lua ochii, dar mai tare straluceau ochii lor de bucurie. Acum ne pregatim de petrecere, ca doar toata lumea asteapto tot (tort)! Karina stia ca am facut 2 si 7 ani, deci sunt tita (fetita) mare!

Acum patru ani ma trezeam cu emotii la ora aceasta. Urma sa merg la starea civila. Un soi de emotii pe care nu le=am putut intelege niciodata. Mi-aduc aminte ca trebuia sa depunem actele de casatorie cu o saptamana inainte. Si cand sa ajung sa semnez, i-am zis celei de la starea civila ca eu nu vreau numele de Blaga. A facut sotul meu niste ochi, la fel si aia de acolo. O fi zis ca nu mai vreau sa ma marit. Ba da, vroiam, insa vroiam sa-mi pastrez numele. In Romania nu se poate, din pacate. A venit si ziua nuntii, 1 septembrie. Aveam emotii pentru vremea de afara, insa a fost o zi foarte frumoasa de toamna. Au trecut doar patru ani de atunci, dar mi se par mult mai multi. In acesti patru ani am realizat multe, printre care si doi copii! Rememorand nunta, am amintiri placute, nu pot sa spun ca m-am stresat foarte tare. A fost o nunta micuta la care au fost invitati doar familia si prietenii. Nunta noastra a fost o exceptie deoarece am facut-o noaptea, pastrand traditia din Moldova, de unde sunt eu. Ne-am distrat pe cinste. (mai mult…)

Pentru mine, cimitirul din Sibiu este un loc de promenada. Ma plimb singura sau cu fetitele, mi se pare un loc linistit, desi stiu ca suna ciudat cand povestesc acest lucru. De astazi insa ne vom opri la o poveste cu o tanara fumoasa si desteapta, cum ii place mamei sale sa-i spuna. Ne vom opri sa povestim cu Paula Adina, nasa cea mica a fetitei mele Paula Victoria, care a ajuns in lumea ingerilor la doar 16 ani. Astazi am fost la comemorarea celor 7 ani de cand a trecut in nefiinta si tot atat timp de cand este in INIMILE TUTUROR.Am vazut doi parinti impietriti de durere. Nici nu am stiut ce sa le spun. Am fost eu si Victoria Paula la cimitir. O tineam strans in brate in timp ce preotul canta vesnica pomenire. Victoria a adormit instant cand a inceput preotul sa cante. Am simtit asa o liniste in suflet si o bucurie ca o tin in brate, parca nu o mai tinusem niciodata, parea ca o fac prima data. Dupa slujba a deschis ochisorii mari si s-a uitat idnelung la poza Paulei, pe care parintii au adus-o la mormant. Cred ca nu exista durere mai mare decat pierderea unui copil. Fie el nascut sau in unele cazuri nenascut. Degeaba te incurajeaza unii si altii ca o sa poti trece peste, nu cred ca poti vreodata. Nu e bine sa lasi durerea sa invinga dragostea, dar uneori durerea e coplesitoare. Am mai auzit expresii de genul, lasa ca mai faci altul. Orice fiinta e unica si nu poate fi inocuita. De aceea Paula Adina va avea un loc unic in mintea si sufletul nostru. Sa te odihnesti in pace, inger drag si sa o veghezi pe finuta ta Paula Victoria!

Corpul meu a suferit in ultima perioada o serie de modificari din cauza celor 2 sarcini. Corpul incepe incet, incet sa-si revina. Acum sunt la capitolul par. Si acesta a suferit foarte multe transformari. A fost lung, acum e scurt, a fost blond, acum e saten. A fost cret (natural), acum de cele mai mutle ori e intins. Acum nu mai stiu exact care varianta o vreau. O sa va atasez mai multe fotografii numerotate. V-as fi recunoascatoare daca m-ati ajuta cu un sfat. In cazul varinatelor de par lung va mai trebui sa astept pana ce va creste. Reamintesc ca parul meu natural este saten deschis si ondulat.Mai multe poze (mai mult…)

Pagina următoare »