Sentimente amestecate…cu lapte

Vi s-a intamplat ca intr-o singura zi sa radeti, sa plangeti, sa va bucurati, sa va intristati, sa vreti sa muriti, apoi sa traiti fericit pana la adanci batraneti, sa iubiti, sa urati? Astea sutn o parte dintre sentimentele ce ma incearca zilnic in ultima vreme. Ma simt uneori o mama rea ca abandonez usor, ma refer aici la alaptat. Citesc pe internet despre tot felul de mame care au ales sa se rastigneasca chiar si pe cruce doar pentru a le oferi puilor lor lapte de mama. Si mi se pare ca eu am abandonat destul de usor lupta, iar uneori cei din jur imi spun ca nu am vointa. Cred ca am facut o adevarata depresie, desi sotul meu e alaturi de mine si ma incurajeaza si imi spune ca si Karina, fiica cea mare, a crescut cu ‘lapte de tata’ si e bine-mersi. Dar eu nu si nu si ma incearca o gramada se stari nu tocmai placute. Incerc sa ma bucur de fiecare progres al Karinei si al Victoriei, dar parca un val negru mi se pune pe fata. Ma gandesc ca daca se vor imbolnavi cand vor fi mari din cauza faptului ca nu le-am alaptat, ca nu stiu ce. Sunt cu capul, stiu!

 

O luna de viata

Astazi se implineste o luna de zile de cand a venit pe lumea Victoria Paula. Mi se pare ca a trecut mai mult timp, atatea nopti nedormite, colici, griji…Si totusi a trecut o luna…cu bune si rele a luat in greutate 1 kilogram, desi mesele ei sunt haotice, mie tot timpul mi se pare ca n-am lapte suficient, ea suge f putin. Astazi merg la medic cu ea, sa vedem ce zice, ca din cauza colicilor azi n-a vrut sa suga aproape deloc. Iar eu, panicoasa cum sunt, fuguta la doctor. Sper sa nu refuze sanul, ca atata m-am straduit sa o fac sa suga, dar afurisitii astia de colici. E o atmosfera foarte incordata, probabil ca se simte din tonul meu. Karina, fiica cea mare, plange si ea toata ziua din cauza geloziei, nu suporta sa ma vada cu aia mica in brate, nici macar nu mai vrea sa pape. Sper sa treaca perioada asta cat mai repede.