Cred ca nu am mai avut asa mari emotii nici cand am mers eu prima zi la scoala. In aceasta dimineata mi s-a rupt sufletul in doua. Karina, fiica cea mare, care luna aceasta face 2 anisori, a mers la Gradinita Licuricii din Sibiu. A dus-o tati, deoarece eu a trebuit sa stau cu cea mica. Parca a presimtit ceva. S-a trezit la 6 si cu greu am reusit sa o adorm. Apoi cand trebuia sa se trezeasca, nu mai vroia. I-am pregatit saculetul cu emotii, iar cand tati mi-a zis ca plangea acolo, mi s-a facut inima cat un purice. Ma gandesc numai la ea, desi trebuie sa fiu relaxata ca sa o pot alapta pe Victoria, care vrea numai in brate. (mai mult…)

Anunțuri

In cautarea unui loc de munca in tara, dar mai ales in strainatate, tot mai multe tinere opteaza pentru un job de bona. Multe dintre ele cred ca daca si-ar gasi un astfel de loc de munca, ar fi mana cereasca deoarececonsidera ca a sta cu un copil nici macar nu se considera ca lucreaza, ci e o placere. Din pacate realitatea este alta. A sta cu un copil inseamna responsabilitate, rabdare si multa daruire. Pana sa am coopii si eu credeam ca e ceva floare la ureche, dar acum, pusa in fata faptului implinit, cred ca e ceva foarte serios, care te seaca de energie. Si vorba aia, e copilul meu, dar cred ca daca as avea grija de al altuia, mi-ar fi de o suta de ori mai frica. Asta deoarece ti-e frica in orice moment ca se poate intampla ceva, ca se loveste, ca nu-i convine mancarea pe care i-o faci. Sa nu mai vorbim ca trebuie sa ai multa rabdare. Cred ca sunt oameni facuti sa stea cu copiii, care au acest dar, nu contest, dar aceia sunt putini. Nu stiu daca as avea incredere intr-o tanara care-mi spune ca vrea sa stea cu un copil doar pentru ca-si doreste si ea copii. Cred ca acest lucru trebuie privit pe toate partile si analizat, nu e chiar asa de simplu. Uneori mi se pare ca era mai usoara o zi de munca la serviciu, decat sa am grija de fiica mea. Te extenueaza, insa si satisfactiile sunt pe masura. Trebuie sa recunosc, eu stau mai prost la capitolul rabdare!

Am primit o leapsa de la Claudia sa ma activez. Adica sa-mi activez blogul, sa postez ceva. Ideea de fapt ii apartine lui Ciprian, care a venit cu ideea sa promoveze blogurile cele mai active in ultimele 24 de ore. Adevarul e ca in ultima perioada sunt foarte inactiva. Din toate punctele de vedere. Am o lene care nu are criteriu de masurare. Chiar si bona, care are cu aproape 40 de ani mai mult ca mine, are o energie debordanta. Vine uneori de acasa pana la noi pe jos, si sunt vreo 4 kilometri, tot timpul are chef sa o scoata pe Karina la plimbare. Imi face bine atitudinea ei, dar eu tot legumita sunt. Si am o durere crunta de cap de cateva zile. Poate si din cauza ca nu prea ies afara. Mi-e dor de vremurile cand lucram la Ziarul de Vrancea si din 10 ore cat lucram pe zi, vreo 6 eram numai pe teren. Tin minte ca ma duceam pe jos pana la Spitalul Judetean din Focsani chiar si de cate 4 ori pe zi. Pe jos de la redactie pana acolo. Era mai bine. De exemplu postarea asta am icneput s-o scriu de ieri, dar n-am fost in stare s-o termin. Trebuie sa-mi revin. Trebuie sa dau leapsa altor 5 bloggeri, asa ca ii provoc pe Anna, Ada, Andy, Bianca si Roxana.

Week-end-ul asta a fost unul foarte incarcat. Am facut casting pentru viitoarea bona. Am primit zeci de telefoane in urma anuntului dat in ziar. Am decis sa ne intalnim cu 5 dintre ele. A fost destul de haios, obositor…ca itnalnirile cu oamenii. Si pentru cine ma intreba daca au venit blonde cu sanii mari, trebuie sa le spulber visul…am selectat o pensionara. De fapt, asta ne-am si dorit, cineva mai in varsta, serios, etc. Au sunat doar femei, bineinteles, deoarece in Romania se pare ca meseria de bona este doar pentru femei. In fine, sper sa fi facut alegerea perfecta, oricum voi fi si eu prin preajma, numai ca nu prea mai am voie sa o ridic pe Karina in brate, creste samburelul, tot mai obosita…Trebuie sa va dau totusi cateva informatii din culisele castingului. (mai mult…)