4 ani de casnicie

Acum patru ani ma trezeam cu emotii la ora aceasta. Urma sa merg la starea civila. Un soi de emotii pe care nu le=am putut intelege niciodata. Mi-aduc aminte ca trebuia sa depunem actele de casatorie cu o saptamana inainte. Si cand sa ajung sa semnez, i-am zis celei de la starea civila ca eu nu vreau numele de Blaga. A facut sotul meu niste ochi, la fel si aia de acolo. O fi zis ca nu mai vreau sa ma marit. Ba da, vroiam, insa vroiam sa-mi pastrez numele. In Romania nu se poate, din pacate. A venit si ziua nuntii, 1 septembrie. Aveam emotii pentru vremea de afara, insa a fost o zi foarte frumoasa de toamna. Au trecut doar patru ani de atunci, dar mi se par mult mai multi. In acesti patru ani am realizat multe, printre care si doi copii! Rememorand nunta, am amintiri placute, nu pot sa spun ca m-am stresat foarte tare. A fost o nunta micuta la care au fost invitati doar familia si prietenii. Nunta noastra a fost o exceptie deoarece am facut-o noaptea, pastrand traditia din Moldova, de unde sunt eu. Ne-am distrat pe cinste.

 

De 3Xfemeie

Asta am simtit zilele acestea. Ca sunt mama, sotie si nu in ultimul rand, prietena. Si desi sustineam sus si tare ca nu e nicio diferenta intre a fi casatorit si a locui cu cineva, trebuie sa recunosc ca aseara am realizat ca sunt casatorita, desi au trecut mai bine de doi ani de cand am spus „Da” in fata ofiterului Starii Civile din Sibiu. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aseara am simtit asta. Nu s-a intamplat ceva exceptional,efectiv am simtit.