In cautarea unui loc de munca in tara, dar mai ales in strainatate, tot mai multe tinere opteaza pentru un job de bona. Multe dintre ele cred ca daca si-ar gasi un astfel de loc de munca, ar fi mana cereasca deoarececonsidera ca a sta cu un copil nici macar nu se considera ca lucreaza, ci e o placere. Din pacate realitatea este alta. A sta cu un copil inseamna responsabilitate, rabdare si multa daruire. Pana sa am coopii si eu credeam ca e ceva floare la ureche, dar acum, pusa in fata faptului implinit, cred ca e ceva foarte serios, care te seaca de energie. Si vorba aia, e copilul meu, dar cred ca daca as avea grija de al altuia, mi-ar fi de o suta de ori mai frica. Asta deoarece ti-e frica in orice moment ca se poate intampla ceva, ca se loveste, ca nu-i convine mancarea pe care i-o faci. Sa nu mai vorbim ca trebuie sa ai multa rabdare. Cred ca sunt oameni facuti sa stea cu copiii, care au acest dar, nu contest, dar aceia sunt putini. Nu stiu daca as avea incredere intr-o tanara care-mi spune ca vrea sa stea cu un copil doar pentru ca-si doreste si ea copii. Cred ca acest lucru trebuie privit pe toate partile si analizat, nu e chiar asa de simplu. Uneori mi se pare ca era mai usoara o zi de munca la serviciu, decat sa am grija de fiica mea. Te extenueaza, insa si satisfactiile sunt pe masura. Trebuie sa recunosc, eu stau mai prost la capitolul rabdare!

Mamici din Sibiu, haideti sa ne organizam si sa protestam. Mai multe asociatii din Bucuresti au facut deja un pas in acest sens, iar Miercuri 8 Decembrie vor sa protesteze in fata Guvernului. Acestia fac acum demersurile necesare pentru a obtine autorizatia de protest. Deasmenea, precizeaza ca in cazul in care vremea va fi prea rece roaga mamele sa vina cu caruturile goale la protest pentru a nu expune bebelusii la frig. Este prea departe sa mergem la Bucuresti, dar cred ca vom putea face la Sibiu, desi stiu ca aici lumea se organizeaza foarte greu. Dar sunt drepturile noastre. Nu zic ca nu e bine sa ne intoarcem la munca, dar daca ne-ar oferi mai multe conditii udne sa ne lasam copiii, precum si mai multi bani, ar fi ok. Eu am sunat la cele 7 crese de stat din Sibiu si niciuna nu are locuri disponibile, doar liste de asteptare. Deci daca eu din ianuarie trebuie sa ma intorc, imi las copilul in strada? Mai multe detalii despre protestul din Bucuresti! (mai mult…)

Mai faceti un copil? Sunteti nebuni? Cam astea aud in ultima vreme de la o parte dintre cunoscuti si nu numai. Parca paritnii lor au fost nebuni cand i-au facut pe ei si pe fratii lor. Si-ar fi dorit sa aiba frati cu 10 ani mai mari? Eu cred ca o diferenta de 2 ani este super ok intre frati. Au preocupari comune, etc. Si apropo, nimic nu-i mai frumos ca atunci cand te trezesti dimineata alaturi de puiul tau care in urma cu cateva luni te lovea in burtica, apoi iti gandurea si acum te striga mami si tati. E un ghemotoc plin de energie si viata, de bucurie si voie buna. Dar acel ghemotoc te poate extenua. Iti doresti sa mai ai libertate, sa pleci un week-end alaturi de sot de nebuni, asa ca pe vremuri. Dar nu mai poti si uneori nici nu mai vrei. Crezi ca daca i se intampla ceva este pentru ca n-ai fost langa copilul tau. Asta mi s-a intamplat in acest week-end cat am fost la Paltinis. Stiam ca are diaree inainte sa plecam si parca mi se rupea sufletul. A ramas cu bunicii si m-am gandit tot timpul la ea, in fiecare minut. Apelam la bunci doar in cazuri extreme si ei sunt singurii care ne mai ajuta din cand in cand. Acum va mai veni pe lumea inca un bebe, in curand. Va fi din ce in ce mai greu, dar si mai frumos. Chiar ne gandim la o persoana care sa ne ajute cu micutii, deoarece cred ca nu e foarte ok sa neglijezi viata de cuplu.

Inainte de a incepe sa scriu patania, trebuie sa va spun ca nu e o intamplare inventata ca in revista Cool Girl, parca asa se numea, pe care o citeam eu in liceu. E o intamplare reala in care protagonista are 41 de ani, are un baiat major si care la aceasta varsta si-a pus intrebarea cum de a reusit sa faca acest copil fara sa aiba orgasm. Nu mi-a venit sa cred ceea ce aud, dar se pare ca pentru ea chiar reprezenta o enigma acest lucru. (mai mult…)

Asta sunt eu. E grav daca ma duci la Targul de Jucarii. Vreau si vata de zahar, si mar cu zahar caramelizat, colac secuiesc, acadele si daca s-ar putea m-as da si in trenulet. Dar nu ma lasa. Karina, fiica mea, e inca mica. Arata doar cu degetul, dar daca va seamana cu mine, va fi grav! Pana acum se arata sociabila, ii plac party-urile pe care i le organizez. Dintre cele mai reusite sunt cele cand o las sa manace singura gris cu lapte, facem ploaie cu pufuleti. Azi, pentru ca-i ziua noastra, ne-am rasfatat. Am mancat cirese! In rest ce sa va mai povestesc. Minunea cu ochi albastri si gropite in obraji ma seaca de energie, dar imi si umple inima de bucurie. Nu ma deranjeaza ca zice tot timpul tata, iar mama mai rar. O iubesc si abia astept sa se trezeasca sa ne jucam amandoua…ca fetele. Abia astept perioada cand vom face hainute la papusi…Pana atunci mai e…abia facem primii pasi…La multi ani, minunea mea si tuturor copiilor din lume care fac viata parintilor mai frumoasa!

Va atasez o poza de la petrecerea cu gris! O sa pun si filmuetul cand vine tati ca nu ma pricep!