Anunțuri

Pana cand educatoarea nu mi-a trimis poze cu Karina de la gradinita, eu parca o vedeam tot micuta. Dar am realizat ca am o fetita mare si puternica. Desi seara plange acasa sa doarma cu tati, la gradi doarme singura in patut, de-a curmezisul! Papa singura, invata cantecele si stie sa relationeze cu ceilalati. Cand am vazut prima data poza cu ea dormind la gradi, mi-au dat lacrimile. Micuta, neinvelita (ca asa vrea ea) si facuta covrig, am crezut ca mor. Dar mi-am dat seama ca asta este prima etapa a vietii cand invata sa se descurce singura!

Nu mi-am dorit niciodata mai mult ca acum sa fiu in doua locuri in acelasi timp. Ma doare sufletul cand vad cat sufera Karina, fiica de doi ani, cand sunt cu bebe. Incerc sa ma impart, dar se pare ca nu reusesc sa suplinesc destul. E foarte suparata pe mine in ultima vreme, primul lucru cand intra in casa imi spune ca sunt rea. I-a facut tati toate mofturile, i-a cumparat tobogan si tot ce a vrut. Nimic. Dragostea de mama nu poate fi inlocuita cu nimic. Si-a gasit chiar si un iubit la gradinita, Edy, si macar el mai salveaza situatia. Se mai tot gandeste la el…Victoria face astazi 3 luni de zile, deci va mai trebui sa treaca ceva timp pana se vor juca impreuna.

Cred ca nu am mai avut asa mari emotii nici cand am mers eu prima zi la scoala. In aceasta dimineata mi s-a rupt sufletul in doua. Karina, fiica cea mare, care luna aceasta face 2 anisori, a mers la Gradinita Licuricii din Sibiu. A dus-o tati, deoarece eu a trebuit sa stau cu cea mica. Parca a presimtit ceva. S-a trezit la 6 si cu greu am reusit sa o adorm. Apoi cand trebuia sa se trezeasca, nu mai vroia. I-am pregatit saculetul cu emotii, iar cand tati mi-a zis ca plangea acolo, mi s-a facut inima cat un purice. Ma gandesc numai la ea, desi trebuie sa fiu relaxata ca sa o pot alapta pe Victoria, care vrea numai in brate. (mai mult…)

Daca prima fiica a fost atat de cuminte incat nici nu stiam ca avem copil mic in casa, Victoria ia revansa si pentru Karina. Are colici, plange, nu poate suge din cauza lor si ar vrea numai in brate. Ma intreba de curand cineva ca daca ar fi facut Karina la fel, am mai fi avut curajul sa mai facem inca un bebe. N-am stiut ce sa-i raspund, inca sunt in perioada de depresie port partum. Dar cred ca uitam, toate se uita. Si la nastere ii spuneam sotului ca nu mai pot, si uite ca am putut si Victoria a venit pe lume sanatoasa. Si colicii ei n-ar fi nimic daca surioara ei nu ar plange si ea, ca sa fie bagata in seama. E geloasa si sufera, nu vrea sa pape, nu-i mai intri in gratii. Ma strange cand ma prinde si nu-mi mai da drumul, Nu vreas s-o mai iau pe Victoria in brate. De ea se ocupa bunicii si tati cand vine de la serviciu, dar ea o vrea pe mami, o vrea chiar si noaptea si trebuie sa ma impart intre ele doua. Numai mama sa nu fii!
P.S Astazi Victoria a implinit 3 saptamani !

Ieri am aflat ca voi aduce pe lume inca o fetita. Se umple casa de fete! Multi m-au intrebat daca nu ne doream baietel. Nu, noi ne mai doream inca un copil, indiferent de sex. Iar daca e fetita, ne bucuram. Maica-mea ma astepta ieri de la ecograf cu sufletul la gura. Spera sa-i dam vestea ca va fi baiat. Am itnrebat-o de ce. Ea credea ca asa ne doream noi si mi-a spus niste povesti demne de facut filme. Cica niste prietene de-ale ei au fost parasite de soti pentru ca nu faceau baieti, ca unele incercau sa scape de fetite. Ingrozitor! Mie si lui Calin ne plac fetele, sper ca sotul meu sa nu-si schimbe atitudinea atunci cand va vedea numai rujuri si oje intinse prin casa. E deja satul de dulapurile mele ticsite de haine, parfumuri, bijuterii si alte accesorii „de-ale fetelor”. Karina (foto), prima noastra fiica, se pare ca ma urmeaza ca e numai cu pieptenele in mana, rujuri si altele. Asadar ne va trebui o casa mai mare cu muuulte dulapuri! Oricum abia asteptam sa vina Victoria pe lume!

A fost un week-end complex. L-am icneput cu stangul dupa ce am mancat de la Mc Donalds o inghetata de capsuni, s-a lasat cu dureri groaznice de burta si facut coada la baie. Si m-am inarmat cu mare curaj si am mers vineri seara la Gala Supervoluntarilor, unde am fost in juriu. Dupa ce ca ma treceau toate caldurile d ela durerea de burta, in sala era si foarte cald. Si, mai mult, draguta de Claudia Popa, presedintele asociatiei Colors care a organizat evenimentul, m-a anuntat ca trebuie sa inmanez premiul la categoria Mobilizatori in comunitate. Am incercat eu sa ma eschivez, dar n-am scapat. Asa ca am stat cumintica pe scaunel si simteam dintr-un moment in altul ca o sa lesin. Noroc de sotul meu care s-a uitat dupa aparatele de reglat temperatura si a pornit aerul conditionat. E voluntarul meu de meserie, asa cum a si fost premiat, dar si un orator grozav. Mi-am mai venit in fire, am dat premiul lui Razvan Pop si Tudor Popa pentru proiectul 10 Mari Sibieni, iar gala a fost una de succes. Eu am participat la 4 din cele 5 editii si cred ca aceasta a fost cea mai reusita. A doua zi, sambata, cand credeam ca e gata cu burta, am zis sa mancam la chinezii de la mall. Am luat-o de la capat si o tin si acum. Ma ingrijoreaza faptul ca sunt insarcinata, dar nu m-am lasat doborata. Am mers cu Karina si cu tati si am facut duminica om de zapada in Sub Arini. Daca eu m-am ales cu dureri de burta, Karina s-a ales cu o raceala de la bunicu, deoarece sambata i-a vizitat. Iar sutnem in carantina….Dar avem catel latrator in casa sa ne tina de urat, primit cadou de Mos Nicolae…