Astazi este ziua de nume a fiicei mele, Karina Iris. Cel de-al doilea nume, Iris, i l-am pus in urma unui vis cu cateva zile inainte de nastere. Am petrecut frumos deoarece a avut parte de vreme buna si am mers in Piata Mare din Sibiu si ne-am distrat pe cinste. La multi ani tuturor celor care poarta nume de flori! Pentru cei interesati de originea numelui Iris. (mai mult…)

Anunțuri

La inceput a fost Calin. Acel barbat amabil, cu accent de ardelean si foarte calculat. Si-a calculat fiecare miscare, gest, dar foarte improtant, nu si-a calculat dragostea. Mi-a demonstrat ca dragostea sa pentru mine nu are limite si m-a cucerit. A devenit Calin Blaga, barbatul cu care am ales sa-mi petrec tot restul vietii. Astazi implineste 33 de ani, o cifra fatidica! Ii urez „La multi ani!”, ii multumesc ca exista si ca ne iubeste! Atat pe mine, cat si pe fiica noastra Karina Iris Blaga, care va implini si ea luna aceasta un anisor. O sa va atasez niste poze semnificative din viata noastra!

Asta sunt eu. E grav daca ma duci la Targul de Jucarii. Vreau si vata de zahar, si mar cu zahar caramelizat, colac secuiesc, acadele si daca s-ar putea m-as da si in trenulet. Dar nu ma lasa. Karina, fiica mea, e inca mica. Arata doar cu degetul, dar daca va seamana cu mine, va fi grav! Pana acum se arata sociabila, ii plac party-urile pe care i le organizez. Dintre cele mai reusite sunt cele cand o las sa manace singura gris cu lapte, facem ploaie cu pufuleti. Azi, pentru ca-i ziua noastra, ne-am rasfatat. Am mancat cirese! In rest ce sa va mai povestesc. Minunea cu ochi albastri si gropite in obraji ma seaca de energie, dar imi si umple inima de bucurie. Nu ma deranjeaza ca zice tot timpul tata, iar mama mai rar. O iubesc si abia astept sa se trezeasca sa ne jucam amandoua…ca fetele. Abia astept perioada cand vom face hainute la papusi…Pana atunci mai e…abia facem primii pasi…La multi ani, minunea mea si tuturor copiilor din lume care fac viata parintilor mai frumoasa!

Va atasez o poza de la petrecerea cu gris! O sa pun si filmuetul cand vine tati ca nu ma pricep!

Nu cred ca am mai scris de fratele meu pe blog, insa multe dintre amintirile scrise aici le am impreuna cu el. Desi e mai mare cu patru ani decat mine, nu am simtit aceasta diferenta in copilarie. Am numai amintiri frumoase legate de el. Desi acum Romeo e departe, e in Anglia, mereu imi aduc aminte de jocul nostru de seara, inainte de culcare. S-ar numi ceva de genul „Cum ar fi daca”. Si ne imaginam cum ar fi daca am locui pe malul unui lac, ce am avea in casa, cum ar fi etc. Am si totusi ceva remuscari. Cand am devenit adolescenta, am inceput sa fiu tot mai rea, inclusiv cu el. Pubertatea…Si-mi aduc aminte ca el avea o obeseie sa-si treaca intr-un caiet toate filmele pe care le vedea. Tinea foarte mult la acel caiet. Iar eu cand vroiam sa-l supar, luam caietul si-l aruncam. Acum il pastrez cu drag…L-am luat de la parintii nostri, sa-mi aduca aminte de el. Am mai gasit si caietele lui de poezii. Printre ele sunt cateva poezii tare dragute scrise de cand era micut, pe un caiet dictando. Astazi e ziua lui si vreau sa-i aduc zambetul pe buze. Va las o fotografie cu una dintre poeziile sale din caietul amintit. N-ai ajuns american, ai ajuns englez. Sac!!! La multi ani, Romeo! (mai mult…)