Sunt activa! Pe naiba…

Am primit o leapsa de la Claudia sa ma activez. Adica sa-mi activez blogul, sa postez ceva. Ideea de fapt ii apartine lui Ciprian, care a venit cu ideea sa promoveze blogurile cele mai active in ultimele 24 de ore. Adevarul e ca in ultima perioada sunt foarte inactiva. Din toate punctele de vedere. Am o lene care nu are criteriu de masurare. Chiar si bona, care are cu aproape 40 de ani mai mult ca mine, are o energie debordanta. Vine uneori de acasa pana la noi pe jos, si sunt vreo 4 kilometri, tot timpul are chef sa o scoata pe Karina la plimbare. Imi face bine atitudinea ei, dar eu tot legumita sunt. Si am o durere crunta de cap de cateva zile. Poate si din cauza ca nu prea ies afara. Mi-e dor de vremurile cand lucram la Ziarul de Vrancea si din 10 ore cat lucram pe zi, vreo 6 eram numai pe teren. Tin minte ca ma duceam pe jos pana la Spitalul Judetean din Focsani chiar si de cate 4 ori pe zi. Pe jos de la redactie pana acolo. Era mai bine. De exemplu postarea asta am icneput s-o scriu de ieri, dar n-am fost in stare s-o termin. Trebuie sa-mi revin. Trebuie sa dau leapsa altor 5 bloggeri, asa ca ii provoc pe Anna, Ada, Andy, Bianca si Roxana.

 

Noapte alba

Dupa foarte mult timp, de fapt cred ca e pentru prima data in viata cand nu pot dormi o noapte intreaga. Din contra, eu sunt genul care pot dormi la comanda, cum imi spune sotul meu. Iubesc sa lenevesc in pat, sa dorm…Dar azi noapte am avut atat de multe ganduri in cap ca nu puteam pune geana pe geana. Ca in fiecare seara imi vin o gramada de idei de scris de blog, dar mi-e mult prea lene sa merg la calculator sa le scriu. Si m-am tot gandit, m-am tot sucit, cred ca daca ar fi putut fi transpuse gandurile mele, azi-noapte as fi terminat un roman. Si mi-am propus sa renunt la lene. Nu stiu ce am avut in ultima perioada. Nici in jurnalul bebelusului nu am mai completat ce abilitati a mai capatat fiica mea. Si chiar au fost niste modificari extraordinare in ultima vreme. Probabil ca mi s-a urat cu binele. Ca si atunci cand toata lumea ma intreba de ce nu-mi fac blog si nu prea stiam ce sa le raspund, acum am realizat de ce. Pentur ca mi-e teama ca nu ma pot tine de el. Si asa s-a intamplat. Dar vreau sa repar lucrurile. As fi putut pune cate o melodie sau o poza ceva ca sa nu treaca o zi fara postare, insa eu tot ceea ce scriu aici este din suflet. Sper ca nu m-ati uitat si veti citit in continuare blogul meu. O sa vedeti o noua Lili, care o sa se apuce sa scrie planul de afaceri pe care-l tot amana, o sa se ocupe de achizitionarea unei noi masini, o sa fie mai activa si o sa faca sport. Wow, ce lista, ma pun pe treaba!