Un tanar cu o inima mare, dar bolnava

Prin periplurile mele l-am descoperit pe Ion Iliescu Adrian. Un exemplu pentru tinerii de astăzi. Nu este rudă cu fostul preşedinte al României, este doar un tânăr din Mediaş cu visuri mari. Îşi doreşte să ajungă un arhitect cunoscut şi, deşi destinul nu a fost până acum chiar de partea sa, speră ca soarele să strălucească şi pe strada lui.
Provine dintr-o familie modestă, fiind întreţinut de mama sa pensionată pe caz de boală. Pe tatăl său nu şi-l mai aminteşte, a decedat în urma unui infarct când Ion avea doar doi ani. De atunci, tot greul a căzut pe umerii mamei sale, care suferă de o boală incurabilă încă de când era mică. Dar acest lucru nu a împiedicat-o să-şi crească exemplar cei cinci prunci ai săi, pe Ion şi pe cele patru surori ale sale. Ion este mezinul familiei, are 19 ani, dar gândeşte mult mai matur. L-am cunoscut pe holurile Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, filiala Sibiu. Un tânăr modest şi timid. Îi este teamă să intre în discuţie cu ceilalţi. Aşa că l-am abordat. Am aflat apoi motivul timidităţii sale. Spune că în liceu era privit ca un nimeni, doar pentru că avea o situaţie materială precară. L-a durut acest lucru, dar acum spune că nu-i vine să creadă că a fost inclus în noul colectiv. Sunt foarte entuziasmata ca dupa publicarea articolului mai multi oameni au sunat sa-l ajute si chiar au facut-o. I-am scris si lui Iliescu, fostul presedinte, care mi-a raspuns pe blog si care i-a promis tanarului ca vrea sa-l vada cu prima ocazie cand vine la Sibiu. Cei de la PSD Sibiu i-au oferit o masa zilnica la un fast food din Sibiu, transport gratuit de la Sibiu la Medias, cu transportul in comun, dar i-au zis si ca-l ajuta sa obtina cursurile gratuit, la facultate. Un batranel i-a oferit sa locuiasca cu el si sa-l ajute si cu masa, iar alti doi batrani i-au platit o consultatie la cardiologie, i-au dat 100 de lei si i-au spus ca este binevenit mereu la ei incasa la o ciorba calda. Asa m-am bucurat pentru el, era asa de bucuros, dar mai mult m-am bucurat ca mai exista oameni cu suflet mare. Cititi mai departe povestea lui publicata in ziarul Sibiu 100%.

 

Scrisoare catre fiica mea

A inceput sa se vada burtica si deja am inceput sa ma gandesc la nastere, dureri, emotii etc. Dar un editorial publicat de sotul meu in ziarul Sibiu 100% mi-a inseninat gandurile negre. Este vorba despre un editorial publicat de el in ziar imediat dupa ce s-a nascut fiica noastra, Karina, care s-a intitulat Scrisoare catre fiica mea. Trebuie sa avertizez ca e genul de scriere care smulge lacrimi. Mie cel putin. De fiecare data cand il recitesc, plang.