Poate va suna cunoscuta replica: Nu vrei sa mananci, faci mofturi ca ai de unde alege, iar altii n-au ce manca. Asta-mi zicea mama mea de fiecare data cand refuzam sa mananc ceva. Si am ajuns sa-i dau dreptate. Am intalnit astazi o femeie pana-n 30 de ani, care statea cu un copil in brate sub Pasajul Scarilor, via-a-vis de Butoiul de Aur. Imbracat saracacios si subtire fata de vremea de afara, copilasul de 10 luni statea tolanit in fusta mamei, cu o mana dupa gatul ei si atipea. Se mai trezea doar cand mama sa cerea bani trecatorilor. Langa ea, o cutie de iaurt si o jumatate de paine. O intreb de cat timp sta jos, acolo pe trotuar. Cica de la 7 dimineata a venit din Sura Mare, acolo unde locuieste intr-o baraca. Adica si acel suflet amarat indura frigul si replicile dure ale tracatorilor tot de atunci. Ii zic de ce nu l-a lasat acasa…A tacut…El era cel folosit ca sa primeasca bani…I-am dat si eu 5 lei si am rugat-o sa-i ia ceva cald de mancare acelui suflet chinuit. Femeia se pare ca mai are patru copii si face asta de ani de zile. Sa nu mai vorbesc si de sanatatea ei, ca nu cred ca este tocmai relaxant sa stai cu fundul pe o bucata rece de beton. Cu toate acestea a reusit sa dea nastere la 5 copii, sanatosi. Deoamdata. Acest fel de viata nu le da sansa sa ajunga la 80 de ani. Sau,cine stie, cu putin noroc poate reusesc sa iasa din aceasta mizerie. In timp ce vorbeam cu ea, s-a trezit mogaldeata cu ochi negri. L-am privit in ochi si i-am citit neincrederea. S-a uitat spre mama sa si am indraznit s-o intreb: Nu vrei sa-l dai de crescut unei familii care are un acoperis deasupra capului si care ar putea avea grija de el? Nici n-a vrut sa ma auda…A inceput sa zbiere ca pe ea n-o ajuta nimeni, ca a fost peste tot, ca nu primeste nici ajutor social…Am simtit c-o ranesc…Am plecat…M-am gandit ca oricat de multi bani sau putini ai avea tot mama esti. Acel sentiment pe care nimeni nu ti-l poate lua!
23/03/2010
Ai de toate, de aia faci mofturi!
Posted by Liliana Nenciu under opinii | Etichete: ajutor social, baraca, cersetorie, sura mare |[3] Comments
Parfum de femeie 
24/03/2010 at 10:39 AM
Buna,
Eu vad lucrurile altfel, bine eu nu sunt mama, adr cum procedeaza femeia asta … ma cam lasa rece! Orele petrecute in frig cu copilul chinuit un brate le-ar fi putut materializa altfel! Acum de sarbatori si nu numai sa lucreze in domeniul curateniei, vine primavara, se poate orienta catre gradinarit, … asemenea cazuri intalnesti oriunde.. Sa iti dau un exemplu: in orasul Campulund Muscel, de unde sunt eu, este o femeie care are acum 65 ani, are 4 baieti lenesi pe care ii intretine, toti au peste 20 de ani! Dimineata la ora 7 se imbraca in port traditional, se vaita de zici ca acum moare, merge cu maxi-taxi in Pitesti (50Km) pe la institutii, cerseste pe strazi, lumea o ajuta ca la varsta ei sarmana poate nu are cine sa o ajute..! Stii cat a realizat in 10 – 15 ani de cand are „meseria” asta? Are cea mai mare casa din localitate, baietii ei au toti masini straine, atv-uri, niste putori care traiesc numai in chefuri si betii! femeia asta nu vine acasa cu mai putin de 1000 de lei zilnic! Se merita nu? Mai sunt multe exemple … poate tu esti proaspata mamica si te-a impresionat cu siguranta baietelul chinuit!
24/03/2010 at 3:03 PM
Da, ideea era ca acel suflet amarat n-are nicio vina ca s-a nascut intr-o familie iresponsabila. La copil ma refeream. Asta cu muncitul, am renuntat sa le-o mai adresez. Prefera sa cerseasca. Iar daca le oferi casa si mancare, tot prefera sa cerseasca. Ea ca si cum am merge noi la lucru. N-ai ce sa le faci. E pacat pentru acele suflete nevionate care trebuie sa indure…
25/03/2010 at 4:08 AM
Ce fac cei de la serviciile sociale din Romania?
Este strigator la cer sa vezi asa ceva si sa nu faci reclamatie protectiei copilului. Cel putin asa vad eu lucrurile.