Pentru mine, cimitirul din Sibiu este un loc de promenada. Ma plimb singura sau cu fetitele, mi se pare un loc linistit, desi stiu ca suna ciudat cand povestesc acest lucru. De astazi insa ne vom opri la o poveste cu o tanara fumoasa si desteapta, cum ii place mamei sale sa-i spuna. Ne vom opri sa povestim cu Paula Adina, nasa cea mica a fetitei mele Paula Victoria, care a ajuns in lumea ingerilor la doar 16 ani. Astazi am fost la comemorarea celor 7 ani de cand a trecut in nefiinta si tot atat timp de cand este in INIMILE TUTUROR.Am vazut doi parinti impietriti de durere. Nici nu am stiut ce sa le spun. Am fost eu si Victoria Paula la cimitir. O tineam strans in brate in timp ce preotul canta vesnica pomenire. Victoria a adormit instant cand a inceput preotul sa cante. Am simtit asa o liniste in suflet si o bucurie ca o tin in brate, parca nu o mai tinusem niciodata, parea ca o fac prima data. Dupa slujba a deschis ochisorii mari si s-a uitat idnelung la poza Paulei, pe care parintii au adus-o la mormant. Cred ca nu exista durere mai mare decat pierderea unui copil. Fie el nascut sau in unele cazuri nenascut. Degeaba te incurajeaza unii si altii ca o sa poti trece peste, nu cred ca poti vreodata. Nu e bine sa lasi durerea sa invinga dragostea, dar uneori durerea e coplesitoare. Am mai auzit expresii de genul, lasa ca mai faci altul. Orice fiinta e unica si nu poate fi inocuita. De aceea Paula Adina va avea un loc unic in mintea si sufletul nostru. Sa te odihnesti in pace, inger drag si sa o veghezi pe finuta ta Paula Victoria!

Anunțuri